Adrian Ivaniţchi

S-a născut la 15 septembrie 1947. Începe să cânte în liceu, în 1965. Se înscrie la Şcoala Tehnică de Arhitectură din Bucureşti; împreuna cu Călin Ungureanu (ulterior la Carusel) şi cu Radu Stoica (ulterior la Mondial) formează, în 1965, grupul Coral. În 1966, intră în trupă Titi Stanciu (la clape), Nelu Olteanu (la bas) şi Gabriel Mărgarint (la tobe).

Organizează o gală de folk în 1974, la Sighişoara, cu Mircea Florian şi Ceata Melopoica, Marcela Saftiuc şi
Traian Cosma, Dorin Liviu Zaharia, Nicu Vladimir şi Gigi Nice. În octombrie 1974, debutează în Cenaclul Flacară, unde va rămâne până în 1981. Obţine numeroase distincţii, printre care şi Marele Premiu al Revistei Flacăra (1980). La radio cântă pentru prima oară în 1975 (Balada Doamnei Alice), în emisiunea Top (postul România Tineret).

Printre piesele de succes din repertoriu se numără : Arsura, Amintirea Paradisului, Amiaza, Rondelul jucătorului pierit,Floare de ger, Balada lui Mil sau Fişa Personală.

Prima apariţie la TVR are loc în 1976. Participă la Festivalul Garoafa Roşie de la Soci (1977). Din
1982, susţine spectacole cu formaţia Bastion. Începând cu anul 1996, participă la ediţiile Festivalului Naţional de Muzica Folk "Om Bun" şi ale Festvalului de Artă Medievală de la Sighişoara (1998-2001). Din 1990, colaborează cu Nicu Gheza (bas) şi Tibi Gheza (chitară). În 1999, finisează la Cluj Napoca (împreună cu Mihai Popean la clape, şi Sandy Deac) programul albumului Amintirea Paradisului (2002).

Adrian Ivaniţschi este gazda din fiecare an a Festivalului de Concurs Folk "Om Bun" din luna decembrie (Teatrul "Ion Creangă"), precum şi a galei aceluiaşi festival, ce se desfăşoară anual la începutul primăverii (Sala Palatului).

Adrian Ivaniţschi

Cenaclul a fost un fenomen de cunoaştere a oamenilor acestei ţări, a ţării însăşi, fiindcă am trecut prin sute de localităţi, mai mari sau mai mici. A fost o şcoală de formare a muzicienilor profesioniţti, un spaţiu de afirmare a unor caractere şi a unor valori. Au rămas destule dovezi spirituale ale acelui timp.

Cu un parfum de nostalgie, cântecul Tânăr şi-acum:

Site oficial: Adrian Ivaniţchi

Adrian Păunescu

S-a născut la data de 20 iulie 1943, la Copăceni, judeţul Bălţi, Republica Moldova. A fost învăţător, director de scoala, sublocotenent de artilerie, participant la al doilea război mondial, deţinut politic.

Debutează în 1960 cu un poem în revista Luceafărul. Se impune, împreună cu Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Constanţa Buzea, Gabriela Melinescu, Sânziana Pop, Marin Sorescu, în Cenaclul Labiş, al revistei Luceafărul, sub conducerea lui Eugen Barbu. În 1968, devine absolvent al Facultăţii de Filosofie a Universităţii din Bucureşti.

În data de 17 septembrie 1973 înfiinţează Cenaclul Flacăra, un adevărat fenomen de masă cu care susţine, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1615 de manifestări de muzică, poezie şi dialog, în fata a mai mult de şase milioane de spectatori. Pe scena Cenaclului Flacăra se lansează spre marele public cele mai faimoase figuri ale muzicii folk româneşti, poeţi şi alţi creatori. În 1982, apare triplul album de discuri L.P., „Cenaclul Flacăra în concert“, iar în 1983 este realizată, fără a putea fi cuprinse decât puţine filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra - Te salut, generaţie în blugi“, interzisă imediat de autorităţi.

În data de 7 mai 1990 înfiinţează Cenaclul "Totuşi iubirea", pe Stadionul din Drobeta Turnu Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vişan şi al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu susţine concerte de mare succes, în ţară şi dincolo de actualele graniţe, în special la Chişinău. O parte din activitatea de excepţie a Cenaclului "Totuşi iubirea" (690 de manifestări, pana la 25 mai 2000) se regăseşte în seria de casete audio şi video editate de Fundaţia Iubirea, între 1995 si 1999.

A publicat peste 40 de cărţi, printre care se numără Repetabila povară (1974, poezii), Bieţi lampagii (1993-1994, Trilogia căruntă), Noaptea marii beţii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă) sau Cartea Cărţilor de Poezie (1999, integrala poeziilor apărute în volume, şi un capitol de versuri inedite). Tirajul total, de peste un milion de exemplare, este un record pentru un poet român în viaţă.

Printre nenumăratele premii şi distincţii adresate poetului Adrian Păunescu, se numără şi Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1968-1971), Premiul Academiei Române (1983), Diploma şi Trofeul Fundaţiei „România 2000“.

Adrian Păunescu - Teatru mort (17 septembrie 2008)

Sfios‚ înspăimântat şi idolatru,
Din toţi actorii morţi
Voi face-un teatru.


Şi-i voi ruga, de parcă ar trăi,
Să joace roluri ca de oameni vii.
Şi ei cu simţuri înc-o dată treze
Aşa precum mureau, să învieze.


Şi tragedia fără de păcate
Să se transforme în maternitate.
Regizorului mort nu-i va fi greu
Căci tragedia o voi scrie eu.

O poezie scrisă şi recitată de maestrul Adrian Păunescu - Repetabila povară:

Site oficial: Adrian Păunescu

Alina Manole

Alina Manole s-a născut la Roman, pe data de 21 martie 1977. Cântă folk din plăcerea de a împărţi cu ceilalţi starea de Muzică.Scrie poeme în impulsuri pe care nu le poate explica. Scria şi mici povestioare poliţiste în copilărie. Acum a mai pierdut din umor. Ascultă muzică pentru că sufletul ei trebuie să se aşeze pe note ca să poată respira.

Piesele ei vorbesc despre practica iubirii, despre amante şi divorţuri, despre îndragostiţi teribili care împart luna şi se ascund de sirene, despre greieri, cărăbuşi şi alte vietăţi simpatice, despre lumina dupa-amiezelor şi ploile inimii. În concerte veţi auzi despre prietenul ei invizibil sau despre iubiri asa şi-asa, cu umor şi duioşie, fără încrâncenare, cu zâmbet în colţul gurii.
Începand cu 28 martie 2009, a fost lansat primul album al Alinei, "Luna Patrată". Pe 4 decembrie a apărut al doilea album al artistei, intitulat "Cu drag", un cadou folk-jazz de iarnă, ce conţine colinde şi piese de iarnă compoziţie proprie.

Alina Manole, 21 Mai 2008:

Sunt, pe cât pot, un om bun.

Sunt, pe cât se poate, un om norocos.
Sunt, pe cât mi-e limita, un om rezistent.
Sunt, pe cât mi-e voia, omul care sunt.
Sunt, pe cât mă duce sufletul, un om care cântă.


Cântecul ce dă numele întâiului album al Alinei - Luna pătrată:

Site oficial: Alina Manole

Andrei Păunescu

S-a născut la data de 3 mai 1969, din doi scriitori români. A tipărit o serie de cărţi, printre care Calendarul unui vulcan, Subsemnatul vă ignoră, Nici o şansă, Ascuns în toate, Lumea rabatabilă, Doctoratul în tristeţe, Jurnalism tematic, Scriitori şi politică în România - secolul XX. A publicat, de asemenea, articole, poze şi caricaturi.

Făcând parte din Cenaclul Flacără, şi apoi din Cenaclul "Totuşi iubirea", a susţinut numeroase concerte pe toate marile scene ale ţării. Momentan are o trupă rock "Totuşi", care îl însoţeste şi la marile festivaluri anuale de folk la care este invitat. Printre altele, este şi moderator al emisiunii "Noi între noi", difuzată în fiecare marţi, de la orele 21.00, la Radio Bucureşti.

Andrei Păunescu - Lipsesc, lipseşti (4 decembrie 2009)

În toamna morţii nebuneşti,

Cu seve ce se duc grotesc,

Fugind din trunchi, azi, îmi lipseşti,

Dar mâine eu o să-ţi lipsesc.

Că nu mi-e, nu ţi-e, nu ni-i bine,

Şi-n somn, şi-n munţi mi-e dor de tine.

Un cântec compus pe versurile poetului Adrian Păunescu, pe care Andrei îl interpreta adeseori alături de Tatiana - Cosaş în fân:

Site oficial: Andrei Păunescu

Constantin Neculae

Constantin Neculae (Lae), unul dintre oamenii cei mai apropiaţi de Tatiana, face parte din grupul Andante, alături de Raul Cârstea. Când cei doi s-au cunoscut în 1988 la un festival studenţesc, Raul cânta folk, iar Lae făcea parte dintr-o trupă. Făcându-i cunoscută afinitatea sa pentru trupa timişoreană Abra, Lae îşi aminteşte zâmbind că la acel festival ei concurau tocmai cu Abra, care atunci a câştigat locul I.

După acel spectacol din 1988, Raul, care făcuse parte din Cenaclul Flacăra între 1982 - 1985, l-a abordat pe Lae şi i-a propus să cânte împreună. Acesta din urmă îşi aminteste că, deşi neavând foarte multe în comun cu folkul, i-a plăcut ce-a ieşit atunci când au “luat amândoi chitarele în braţe”.

Prima lor piesă împreună a fost Cai în genunchi, pe versurile Constanţei Buzea. Surprinzător, până anul acesta piesele celor doi nu apăreau pe niciun disc, excepţie făcând Ca un fum de ţigară, sufletul, pe versurile lui Adrian Păunescu, care se regăseşte pe unul din discurile Cenaclului Flacăra, cu acelaşi nume.

Pe data de 29 octombrie 2009, la Galeriile Artmark din Bucureşti, a fost lansat şi primul album al lui Constantin Neculae şi Raul Cârstea, Delta lunară, un material ce conţine 17 piese, dintre care o parte sunt cântece mai vechi, iar altele sunt compoziţii noi.

Piesele celor doi artişti sunt cântate pe versuri de Nichita Stănescu, Constanţa Buzea, Nicolae Mocanu, Negoiţă Irimie, Ion Minulescu, Corneliu Antoniu, Adrian Păunescu, Camelia Radulian.

Constantin Neculae

Folkul nu exista dacă nu exista poezie. Forma de exprimare era primară: un om şi o chitară. Unii au senzaţia că evoluează dacă se exprimă mai complex, în ceea ce priveşte sunetul. Problema e dacă mai transmit ceva. Atâta vreme cât va exista dragostea de poezie, va exista şi folkul.

O piesă ale cărei versuri aparţin poetei Camelia Radulian - Singurătate:

Site oficial: Raul Cârstea & Constantin Neculae

Ducu Bertzi

S-a născut la Sighetu-Marmaţiei, Maramureş, la 21 septembrie 1955. Grădiniţa, şcoala generală, liceul - „Dragoş Voda” şi şcoala de muzică le-a făcut în oraşul natal. Din 1976 intră la Facultatea de Mecanică Fină Bucureşti-subingineri. .

După 1990 părăseşte fabrica şi se angajează la Curierul Naţional ca director de PR. Din 1995 decide să se ocupe numai de muzică şi de realizarea de emisiuni radiofonice. În palmaresul său figurează emisiunile de muzică folk: Pe cine şi câte cărari, Spiritul Libertăţii (Radio Bucureşti). Din 1997 şi pâna în prezent, alături de Mihai Cosmin Popescu, realizează la Radio România Actualităţi emisiunea Omul cu chitara, una dintre cele mai audiate emisiuni. Iar din 2005, la Radio Bucureşti, realizează Clubul de joi seara, împreună cu Maria Gheorghiu.

În 1969, la doar 14 ani, îşi înfiinţează prima trupă de rock - Express 69. În liceu schimbă componenţa trupei şi noua formulă se va numi Mi bemol rock. Trupa cântă la toate serile liceului, timp de trei ani. Din 1973, Ducu se apucă de folk. Debutul pe o scenă de prestigiu a avut loc în mai 1976, în cadrul unui spectacol al Cenaclului Flacăra. Piesa cântată a fost Ţară de pripas.

Din toamna lui 1976, cântă la Casa de Cultură a Studenţilor. Consacrarea în echipa Cenaclului Flacăra vine la 20 octombrie 1979, pe scena Teatrului "Ion Creangă". Piesa pe care a cântat-o în seara aceea a fost Când s-o-mpărţit norocu'. Din 1985, dupa desfiinţarea Cenaclului, Ducu înregistrează piese noi care vor deveni şlagăre: Şi de-ar fi, Trece dorul, Floare de colţ, Focul vânăt.

În peste 30 de ani de activitate a susţinut peste 4000 de spectacole. Primul album de autor este lansat în 1997 - Dor de ducă (Intercont Music). În anul 2000 lansează doua materiale discografice: Sufletul meu (Intercont Music) şi albumul de colinde şi cântece de iarnă Poveste de iarnă (Intercont Music). Cântece din Maramureş (Cat Music) este lansat în 2004. Urmează Seara de Crăciun (Intercont Music) - în 2005 şi Best of `06 (Intercont Music), în 2006.

Din noiembrie 2003 realizează proiectul Ducu Bertzi şi invitaţii săi. În cadrul acestuia, alături de Marius Baţu, Mihai Neniţă realizează o serie de spectacole la Teatrul Nottara.

Ducu Bertzi este cetăţean de onoare al municipiului Sighetu Marmaţiei.

Unul din şlagărele folk-ului românesc - M-am îndrăgostit numai de ea:

Site oficial: Ducu Bertzi

Emilian Onciu

S-a născut în 1957, la Caraşeu, judeţul Satu Mare. Absolvă cursurile Liceului de Construcţii şi pe cele Facultăţii de Management Economic, Spiru Haret. Începe să cânte în 1981. Din 1983 pâna în 1985 este membru al Cenaclului Flacăra, perioadă în care lansează peste 35 de cîntece, printre care Lacrimi pentru tatăl învins, Bună dimineaţa, Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre. Continuă să cânte şi în noua formulă a Cenaclului "Totuşi iubirea", iar în perioada 1990-1996 apare pe mai multe albume de grup, realizate cu componenţii Cenaclului.

În 1998, lansează albumul Scările, iar în anul 2000, albumul Alb.

În 2005, apare alături de componenţii grupării Gala Folk Transilvania, cu 4 cîntece pe albumul 5X4 Folk Transilvania. Desfaşoară în continuare o activitate cocertistică, alături de Folk Transilvania. În toamna lui 2007, apare un nou album semnat Emilian Onciu, Pentru prieteni, realizat prin intermediul Impres Media Folk, iar în februarie 2008 apare, la OVO Music, albumul Emilian Onciu - Folk 25, la împlinirea unui sfert de veac de activitate muzicală.

Emilian Onciu a plecat dintre noi pe data de 15 noiembrie 2008.

Alături de Tatiana, Magda Puşkaş şi Octavian Bud - O singură Putna:

Site oficial: Emilian Onciu

Magda Puşkaş

Soră de suflet şi de cântec a Tatianei, Magda Puşkaş s-a născut la Reghin, într-o zi de 14 ianuarie. Şi-a început activitatea în lumea muzicii încă din anii de liceu, făcând parte din grupul de folk Artemis al şcolii din acelaşi oraş.

Odată cu terminarea liceului, această trupă s-a destrămat, dar din ea s-a născut, în anul 1981, un nou grup format din Magda Puşkaş şi fosta sa colegă, Sorina Bloj. Cele două au continuat să cânte în cadrul Clubului Tineretului purtând numele Ecoul. Această colaborare s-a fructificat cu câteva piese de un real succes, cântate în turneele susţinute alături de Cenaclul Flăcara: La o cană cu vin, Din copilărie, Ardealul, Taina.

După încheierea colaborării cu Sorina Bloj, Magda Puskas şi-a adus aportul muzical în Cenaclul Flacăra alături de Tatiana Stepa, sub numele de Partaj, cântând împreună Desculţ prin zăpadă, Creion, Partaj, precum şi vechile hituri ale Ecoului.

După 1989, Magda Puskas şi-a continuat activitatea în Cenaclul "Totuşi iubirea". Se numără printre persoanele care au contribuit la resuscitarea folk-ului românesc de după anul 2000.

În prezent o putem vedea pe marile scene ale festivalurilor Folk You!, Om bun sau la diferitele concerte pe care le susţine în ţară. Cântă fie în recitaluri solo, fie acompaniată de artişti precum Vali Moldovan şi Ghiţă Danciu, alături de care formează trupa Orizont 77.

Între anii 2006 - 2007, Magda s-a ocupat cu realizarea şi prezentarea emisiunii În căutarea folkului pierdut, de la televiziunea Orizont Tv din Baia Mare. A continuat munca începută, de această dată la televiziunea regională One Tv Transilvania, prin producerea, realizarea şi prezentarea emisiunii Gama Folk Major.

Actualmente, concertează constant în Ardeal, la clubul Autograf din Cluj.

O piesă a Magdei, pentru Tatiana - Baladă de înnourare:

Maria Gheorghiu

S-a născut pe 28 august 1963, la Reşiţa. A studiat timp de patru ani vioara, şi alţi patru ani oboiul. Capătă notorietate după câştigarea trofeului la Festivalul Concurs de Folk "Om Bun", în 1993.

Interpretă de muzică folk, a devenit de-a lungul timpului una dintre cele mai îndrăgite voci ale scenei româneşti. Cea supranumită de către Victor Socaciu Joan Baez a românilor a performat nu doar pe plan naţional, ci şi pe nenumărate scene din Franţa, Italia, Germania, Norvegia, Ucraina. În România, este invitată anual la toate festivalurile importante de folk.

De-a lungul carierei muzicale, Maria a editat cinci albume: Lacrimi în Flăcări, Canon şi Maria Gheorghiu, Pe la case luminate, Floare de vârtej şi Timp netrăit. În prezent lucrează la un nou album, ce se va intitula Curcubeul.

Pe lângă activitatea artistică, Maria moderează o emisiune radiofonică, Clubul de Joi, difuzată în fiecare joi, de la orele 22.00, la Radio Bucureşti.

Maria Gheorghiu

De la o vreme am început să număr altfel clipele, orele, zilele, anii. Nu ştiu de ce, poate doar pentru că în ultimul timp am pierdut iremediabil câţiva oameni dragi de a căror prezenţă nu am ştiut să mă bucur îndeajuns atunci când se putea. Zilele de sarbatoare am să am grija să nu fie populate decât de oamenii pe care îi doresc în preajma mea, cei cărora le pot oferi ce am eu mai bun şi mai frumos şi, bineînţeles, să mă încarc la rândul meu cu ceea ce au ei mai bun şi mai frumos. Pentru cei care nu ştiu, sunt un om al cărui destin a fost hotărât dinainte şi care, pentru a-şi împlini menirea, duce zilnic bătălii cu sine însuşi, cu ignoranţa unora, cu nesimţirea altora, cu ipocrizia, cu furia, cu balastul şi mizeria care trebuie înlaturate pentru ca în final să ni se arate tuturor şi frumuseţea umană. 

O melodie pe care Maria o cântă în memoria Tatianei Stepa - Aripi de drum:

Site oficial: Maria Gheorghiu

Raul Cârstea

Raul Cârstea este parte a grupului Andante, alături de Constantin Neculae. Când cei doi s-au cunoscut în 1988 la un festival studenţesc, Raul cânta folk, iar Lae făcea parte dintr-o trupă. Făcându-i cunoscută afinitatea sa pentru trupa timişoreană Abra, Lae îşi aminteşte zâmbind că la acel festival ei concurau tocmai cu Abra, care atunci a câştigat locul I.

După acel spectacol din 1988, Raul, care făcuse parte din Cenaclul Flacăra între 1982 - 1985, l-a abordat pe Lae şi i-a propus să cânte împreună. Acesta din urmă îşi aminteste că, deşi neavând foarte multe în comun cu folkul, i-a plăcut ce-a ieşit atunci când au “luat amândoi chitarele în braţe”.

Prima lor piesă împreună a fost Cai în genunchi, pe versurile Constanţei Buzea. Surprinzător, până anul acesta piesele celor doi nu apăreau pe niciun disc, excepţie făcând Ca un fum de ţigară, sufletul, pe versurile lui Adrian Păunescu, care se regăseşte pe unul din discurile Cenaclului Flacăra, cu acelaşi nume.

Pe data de 29 octombrie 2009, la Galeriile Artmark din Bucureşti, a fost lansat şi primul album al lui Constantin Neculae şi Raul Cârstea, Delta lunară, un material ce conţine 17 piese, dintre care o parte sunt cântece mai vechi, iar altele sunt compoziţii noi.

Piesele celor doi artişti sunt cântate pe versuri de Nichita Stănescu, Constanţa Buzea, Nicolae Mocanu, Negoiţă Irimie, Ion Minulescu, Corneliu Antoniu, Adrian Păunescu, Camelia Radulian.

Pe versuri de Nicolae Mocanu, poate cea mai cunoscută dintre piesele celor doi artişi - Zădărnicie:

Site oficial: Raul Cârstea & Constantin Neculae

Ştefan Hruşcă

S-a născut pe 8 decembrie 1957, la Ieud, judeţul Maramureş. Ştefan Hruşcă a debutat ca artist în anul 1981, în Cenaclul Flacăra. Până în 1984, a susţinut peste 1000 de spectacole. Începând cu anul 1991 s-a stabilit în Toronto, Canada.

Susţine însă în fiecare decembrie un concert de colinde pentru publicul bucureştean.

Din albumele semnate Ştefan Hruşcă fac parte: Rugă pentru părinţi (1984), Urare pentru îndrăgostiţi (1986), Colinde I (1990), La săvârşitu' lumii (1993), Ziurel de ziurel (1995), Fostele iubiri (1995), Sfântă-i sara de Crăciun (2001), 20 de ani (2001), Crăciunul cu Hruşcă (2001), Iarăşi flori dalbe (2005), Balade speciale (2007).

Ştefan Hruşcă este figura reprezentativă a colindului românesc.

Printre premiile obţinute de artist în întreaga sa carieră, se numără şi Marele Premiu al Muzicii Folk (1982), Premiul pentru Creaţie (1983), Discul de Aur (albumul „Colinde I” şi „La săvârşitu' lumii”) sau Premiul Uniunii Oamenilor de Artă. (1996)

Anul acesta, Ştefan Hruşcă a participat şi la Festivalul Folk You!, de la Vama Veche.

O melodie îndrăgită de Tatiana - Rugă pentru părinţi:

Site oficial: Ştefan Hruşcă

Vasile Şeicaru

S-a născut la 10 iulie 1951, în comuna Oancea, la Galaţi. A absolvit Facultatea de Educaţie Fizică din cadrul Universităţii din Galaţi.

Vasile Şeicaru debutează în formaţia Cristal ca solist vocal în 1970. Din 1978 devine membru al Cenaclului Flacăra, desfăşurând o susţinută activitate solistică. În 1984 părăseşte Cenaclul Flacăra, dar continuă activitatea de solist folk, apărând pe scena alături de cunoscuţi artişti din zona rock, pop şi folk.

Din 1990 evoluează în exclusivitate solo, efectuând numeroase turnee în ţară şi peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, Statele Unite, Canada, Suedia). Participă la cele mai importante manifestări folk naţionale (Festivalul Primăvara Baladelor, unde este laureat pentru piesa Dacă toate-acestea fi-vor învăţate, Festivalul National de Muzică Folk "Om Bun", în cadrul caruia primeşte în 1996 premiul pentru întreaga activitate). Şi pe plan internaţional activitatea lui Vasile Şeicaru este una bogată (Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde primeşte premiul presei pentru piesa Lumina).

Din 1996, reia sporadic colaborarea cu Ştefan Hruşcă, dar şi cu Victor Socaciu, împreună cu care concerteaza atât în ţară, cât şi în străinătate.

În anul 2006 primeşte din partea Preşedintelui Romaniei Ordinul Cultural în Grad de Cavaler. Pe 28 noiembrie 2009, a devenit Cetăţean de Onoare al municipiului Galaţi

Din discografia lui Vasile Şeicaru fac parte albumele: Aruncarea în valuri (LP; Electrecord 1984), Iubirea noastră (LP; Electrecord 1986), Călător, visător (cu Ştefan Hruşcă LP; Electrecord 1988), Citeşte numai la final (LP 1991), Implicat în social (CD 1995), Romanţa între două trenuri (CD 1997), Viaţă-i viaţă, banu-i ban (CD 1999), Best of Vasile Şeicaru (CD 2001), Până seară voi veni (CD 2003), Colecţia Folk - Vasile Şeicaru (CD; Electrecord 2006), În oraşul cu floare de tei (CD; Media Pro Music, 2009).

Albumul cel mai recent al artistului, În oraşul cu floare de tei, a fost lansat anul acesta, pe 9 aprilie, la Casa de Cultură a Studenţilor, din Bucureşti.

Vasile Şeicaru

Drumul meu către oraş trece printr-o pădure. Pădurea nu-mi mai spune multe acum, mi-a spus când eram mai tânăr! Tineretea ?..."un vis frumos, chiar prea frumos să poată fi adevărat"...spune un vechi refren! Copacii care au fost smulşi, tăiaţi sau ucişi pur şi simplu, au plecat şi ei în altă dimensiune pe care încerc s-o-nţeleg şi mă cutremur. Ce mai pădure, ce mai copaci, ce mai frunze şi ce mai foşnet! Mersul meu e liniştit, însă seara ceva mă sperie îngrozitor, îmi dă fiori şi deodată mi se face frig! Atunci, vin şi mai pun pe umeri o haină, nu că m-ar încălzi, dar mai degrabă nu-mi pot refuza gestul! Fir-ar să fie, cred că va ploua! Mă mai zgribulesc un minut, două şi cedez uşor îndemnului, primului îndemn care mă încearcă, cel de a încerca să-mi regăsesc prietenul! Cum care?... cel cu plasa, cu fluturii, cu ferestrele, cu raza şi cu lumina!

O piesă pe care Vale o cânta adeseori cu Tatiana - Antiprimăvara:

Site oficial: Vasile Şeicaru

Victor Socaciu

S-a născut pe 14 ianuarie 1953, la Braşov. Urmează cursurile de chitara clasică la Şcoala Populară de Artă - Braşov. Este absolvent al Facultăţii de Electromecanică.

Debutează pe scenă în 1970, cu trupa rock Zodiac. Din 1973 activează în cadrul Cenaclului “Dacia Felix” din Centrul Universitar Braşov, iar primele sale cântece folk (Trenul, Ţinta între bine şi rău, Sub scutul amurgului) se bucură de un real succes în mediul studenţesc. Debutul în Cenaclul Flacăra vine la 3 ani după înfiinţarea acestuia, în 1976, la Teatrul Naţional Bucureşti. Rămâne în cenaclu până în 1982.

Din 1991, înfiinţează Festivalul Naţional Concurs de Muzică Folk "Om Bun".

Victor Socaciu lucrează şi în televiziune, ca producător al emisiunii Vânare de vânt (TVR), între anii 1997 şi 1999. Întreprinde o serie de turnee pe marile scene ale ţării, precum şi în plan internaţional. (China 1986, Coreea - 1986, URSS - 1984, Germania - 1985, 1999, 2002 şi 2003, Republica Moldova -1990, 1993, 1996 şi 2001, Canada - 1999 si 2001)

Printre premiile obţinute de Victor Socaciu de-a lungul carierei se numără: Marele Premiu al Cenaclului Flacăra (1979, 1980, 1981), Premiul Criticii Muzicale din România (1997), Premiul Radiodifuziunii Române pentru muzică folk (1998), Premiul Radiodifuziunii Române pentru "Cel mai bun interpret folk al anului 2001", Premiul de onoare pentru întreaga activitate în slujba cântecului românesc oferit de Ministerul Culturii (2002).

Discografia cantautorului este una foarte bogată. Printre albumele editate de către Victor Socaciu se numără: Roata (1981), Căruţa cu flori (1983), Drumuri paralele (1985), Viaţa - iubirea cea dintâi (1987), Colindul mâinilor (1989), Mi-e dor să mai merg la un ceai (1994), Ceasul iubirii (1995), Cântecele Ceaiului de la ora 5 (1997), Lângă inimă îmi stai (1998), Best of (1999), Cântece Naţionale (2000), Condiţia umană (2001), Mama lor (2002), Pur şi simplu - Surorile Sus (2002), Anotimpul nesfârşit - Surorile Sus (2003), Best of - 30 (2003).

Victor Socaciu este Omul Bun datorită căruia a fost posibilă lansarea albumul postum al Tatianei Stepa, Cântec pentru prieteni.

Victor Socaciu

Tocmai am demonstrat că până şi axiomele (sau mai ales ele!) sunt relative şi nici chiar însuşi zeul Timp nu schimbă esenţele. Între plus şi minus este un loc liniştit, dar şters şi aproape fără viaţă. Nu din acel loc vreau să vă vorbesc, pentru că nici inima, nici partea gânditoare nu stau la mijloc şi până la urmă, recunoaşteţi şi voi că doar dezechilibrele pun lumea în mişcare. La orice se întampla în jurul nostru, reacţionăm. Subiectivismul fiecăruia este important. Dar numai suma subiectivismelor este relevantă pentru orice temă. Adevărul e un cristal cu tot atâtea feţe, câţi oameni sunt. M-am hotărât să vă împărtăşesc multe din ceea ce gândesc şi trăiesc, cu speranţa că voi primi un ecou. Un ecou din acelea care să facă din noi parteneri în această fragilă trecere.

O melodie mereu actuală, de "tranziţie", cum spune însuşi Victor Socaciu - Mama lor:

Site oficial: Victor Socaciu

Zoia Alecu

S-a născut la 10 ianuarie 1956, în Bucureşti. A urmat Liceul de Muzică „George Enescu”, unde a studiat vioara. A fost aici colegă cu viitoarea colaboratoare, Crina Mardare.

A participat din 1973 la Cenaclul „Viaţa studenţească şi amfiteatrul artelor”, iar câteva luni mai târziu a fost invitată de cântăreţul Doru Stănculescu în Cenaclul Flacăra. Vreme de trei ani a compus muzică de scenă pentru Teatrul „Nottara”.

În 1986, Zoia a fost invitată de Crina Mardare să se alăture formaţiei Sfinx în momentul plecării Elenei Perianu. Formaţia se afla în acel moment într-un turneu danez. Adaptarea la noul repertoriu şi gen muzical i-au ridicat dificultăţi la început. Zoia Alecu a rămas în formaţia Sfinx până la dizolvarea ei la începutul anilor nouăzeci; la puţin timp, s-a alăturat noului proiect lansat de bateristul Sfinx, Mişu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa au continuat până în 1997, când formaţia a revenit în ţară.

Primul material discografic solo al artistei a fost lansat pe 16 februarie 2007. Albumul se intitulează Vino aici şi conţine 10 piese.

La doi ani după relansarea pe piaţa muzicii folk, Zoia lansează, pe 26 februarie 2009, al doilea album de autor, Cărări de maci.

Zoia Alecu

Departe, departe atât de departe
E vremea ferice la capăt de drum,

Copilul de unul din noi se desparte,

Mă-ntreabă de ce şi nu ştiu să-i spun.

Una dintre cele mai antrenante piese folk româneşti - Trei galoşi:

Site oficial: Zoia Alecu